Ningea cu flori de iasomii si inca mai eram copii cand ne-a unit sub cer deschis un fel de moarte...
Si-am tot cazut din vis in vis, pana la marele abis, unde nici gandul nu e in stare sa te poarte...
Si-n clipa'ceea se nastea din jocul nostru prima stea, inlantuindu-ne cu dor, pana departe...
Copii uitati de capul lor, cat de frumos pluteam in zbor, fara sa credem ca iubirea nu ne vrea...
Fostele iubiri, simple amintiri, stranse'ntr-un album, ma insotesc si-acum prin lume...
Dar pustiu ar fi, daca intr-o zi, fara iubire, langa tine, m-as trezi...
Nici nu mai stiu pe unde esti, cum te-ai numit, cum te numesti si pentru cine mai suspini in asteptare...
Sunt pline vietile de spini si-ai scapatat dintre lumini, desi pe nimeni n-am iubit asa de tare...
Au fost odata doua stari, care'nalteau din joaca scari, sa dea o fuga peste zari, pana la soare...
Copii frumosi indragostiti, paream pe veci inlantuiti, fara sa credem ca iubirea nu ne vrea...
Azi am ascultat aceasta frumoasa melodie, mi-a placut mult de tot, si vi-o dedic si voua, celor indragostiti...
